Un medic de ciumă era un medic practician care trata victimele ciumei bubonice. În perioadele de epidemie, acești medici erau angajați în mod specific de către orașele lovite de ciumă. Deoarece orașul le plătea salariul, ei îi tratau pe toți: bogați și săraci.
Măștile au fost concepute pentru a-i proteja de aerul putrid care (conform teoriei miasmatice a bolii) era considerat cauza infecției. Designul acestor haine a fost atribuit lui Charles de Lorme, medicul șef al lui Ludovic al XIII-lea.
Hainele purtate de medicii de ciumă aveau rolul de a-i proteja împotriva bolilor transmise prin aer. Costumul, folosit în Franța și Italia în secolul al XVII-lea, consta dintr-un palton lung până la glezne și o mască cu cioc în formă de pasăre, adesea umplută cu substanțe cu miros dulce sau puternic (de obicei lavandă), precum și mănuși, cizme, o pălărie cu boruri largi și o haină exterioară suplimentară.
Materiale: piele
Costumul include masca și pălăria
Măștile au fost concepute pentru a-i proteja de aerul putrid care (conform teoriei miasmatice a bolii) era considerat cauza infecției. Designul acestor haine a fost atribuit lui Charles de Lorme, medicul șef al lui Ludovic al XIII-lea.
Hainele purtate de medicii de ciumă aveau rolul de a-i proteja împotriva bolilor transmise prin aer. Costumul, folosit în Franța și Italia în secolul al XVII-lea, consta dintr-un palton lung până la glezne și o mască cu cioc în formă de pasăre, adesea umplută cu substanțe cu miros dulce sau puternic (de obicei lavandă), precum și mănuși, cizme, o pălărie cu boruri largi și o haină exterioară suplimentară.
Materiale: piele
Costumul include masca și pălăria
