Această decorațiune pentru corn de băut este o replică a unui original din secolul al XIII-lea găsit la Castelul Douglas din Scoția (Dumfries & Galloway). Această garnitură pentru corn de băut din secolul al XIII-lea face referire la perioada vikingă și s-a bazat probabil pe un original mult mai vechi. Această extremitate pentru corn de băut este fabricată din bronz și măsoară 5,7 cm lungime, 2,2 cm lățime și are o tijă cu o lungime de 4 cm. Este potrivită pentru coarne de băut cu un diametru de 1,9 cm la vârf.
Această garnitură de corn de băut din secolul al XIII-lea a fost găsită în regiunea Dumfries & Galloway (fortificația frizonilor și a Gall-Ghaidhealaibh – „pământul galilor străini”), ceea ce face referire la amestecul dintre strămoșii gaelici și cei vikingi de origine. Aceasta a fost o regiune încă puternic influențată de cultura gaelică și vikingă. Chiar și după Bătălia de la Largs din 1263, majoritatea insulelor scoțiene se aflau încă în mâinile coroanei norvegiene.
În culturile indo-europene, lupul avea o semnificație dublă. Animalul era un inamic periculos, dar era, de asemenea, respectat pentru viclenia, forța și furia sa. Această relație a dus la ritualuri în care lupul ocupa un loc central. Ritualul koryos este o expresie importantă a acestui cult al lupului. Din acesta s-a dezvoltat grupul germanic al Ulfheðnar, războinici care îl venerau pe Odin (Wodan) și erau cunoscuți drept „lupii lui Odin”. În arta germanică și nordică veche, lupii simbolizau loialitatea, protecția, agresivitatea și perspicacitatea strategică.
