Această replică detaliată a unui inel celtic înfățișează un chip antic stilizat și a fost creată după un model istoric din perioada La Tène (secolul al IV-lea î.Hr.).
Inelul original din perioada La Tène a fost realizat în întregime din aur și face parte din colecțiile Muzeului Metropolitan de Artă din New York.
Inelul celtic are o lățime de 2,5 cm. Inelul din epoca La Tène nu este închis la bază – capetele sunt paralele și se suprapun pe o distanță de aproximativ 1,5 cm. Prin urmare, diametrul poate fi ajustat cu ușurință pentru a micșora sau mări inelul cu mai multe mărimi.
Inelele din perioada La Tène sunt rare și erau cel mai adesea confecționate din bronz, deși la începutul epocii celtice existau și inele de lux din aur pur. Încă din perioada Hallstatt, celții creau inele cu motive geometrice simetrice decorate cu triunghiuri, cercuri și romburi. Sub influența artelor greacă și etruscă, ornamentele și motivele mediteraneene și-au făcut apariția în cultura celtică La Tène spre sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr.
La început, motivele naturaliste precum chipurile umane, animalele și reprezentările de palmieri și frunze de acant au dominat arta. Spre sfârșitul perioadei La Tène târzii, au apărut ornamente sculpturale sub formă de noduri, care s-au transformat treptat într-o rețea complexă de spirale și bucle întrelăcinate.
