Acest inel a fost descoperit într-un mormânt de femeie germanică din secolul al III-lea d.Hr. în Himlingøje, Danemarca. Femeia avea între 40 și 50 de ani când a încetat din viață și aparținea aristocrației germanice locale. Deși Danemarca nu a făcut niciodată parte din Imperiul Roman, s-a aflat sub puternica sa influență.
Triburile germanice din nord își trimiteau adesea războinicii ca auxilia și foederati în armatele romane, existând un comerț activ între cele două regiuni. Aceasta a dus la o cultură germanică nordică în care, pe lângă obiectele tradiționale, erau foarte apreciate și produsele de lux romane. Pe lângă două inele, această femeie purta și două brățări cu capete de șarpe stilizate, precum și o fibulă pe care era gravată în rune inscripția „widuhudaR”. În gură i se pusese o monedă pentru a plăti, conform obiceiului roman, trecerea în lumea de dincolo.
Șarpe era un motiv frecvent întâlnit în arta și bijuteriile romane, simbolizând protecția și prosperitatea familiei.
În antichitatea greacă și în Epoca Bronzului nordic, șarpele simboliza vindecarea. Acest cult al șarpelui, vizibil în cultura romană, își are probabil originile în Macedonia, unde se credea că șarpele este un simbol al fertilității, motiv pentru care femeile purtau cu drag bijuterii în formă de șarpe.
Originalul face parte astăzi din colecția Muzeului Național din Copenhaga. Acest inel este disponibil în mărimile S, M și L.
