O replică realizată manual a unui pahar din sticlă cu „gheare” din Evul Mediu Timpuriu, inspirată din descoperiri arheologice din Anglia. Acest tip caracteristic de recipient este denumit în literatura arheologică drept claw beaker, adică literal „pahar cu gheare”.
Acest pahar se remarcă în special prin execuția sa artizanală și artistică extrem de originală. Pe corpul recipientului sunt aplicate elemente decorative tubulare proeminente din sticlă, care amintesc de niște gheare curbate. Părțile superioară și inferioară sunt, de asemenea, decorate cu fire subțiri de sticlă dispuse orizontal. Rezultatul este un obiect cu un aspect arhaic, organic, dar în același timp surprinzător de modern.
Această replică stă mărturie pentru nivelul înalt de măiestrie atins de meșteșugul sticlăriei din Evul Mediu Timpuriu.
- Înălțime: 17 cm
- Lățime: 9 cm
- Material: sticlă
- Datarea modelului istoric: Evul Mediu Timpuriu, aprox. secolele VI–VII
- Context cultural: perioada anglo-saxonă timpurie, contemporană cu perioada Vendel din Scandinavia
- Model: descoperiri arheologice din Anglia
- Producție artizanală cehă
Claw beaker – pahar cu gheare
Claw beakers, sau paharele cu gheare, se numără printre cele mai remarcabile forme de recipiente din sticlă ale Evului Mediu Timpuriu european. Denumirea lor provine de la apendicele caracteristice din sticlă aplicate pe corpul recipientului, a căror formă alungită și curbată amintește de gheare sau labe de animale.
Aceste pahare sunt cunoscute în principal datorită descoperirilor arheologice datând din secolele V–VII. Ele pot fi întâlnite atât în Europa continentală, cât și în Anglia anglo-saxonă. Exemplarele britanice provin în special din necropole ale vechilor comunități anglo-saxone, iar unele au fost descoperite în morminte de o bogăție excepțională.
Descoperiri celebre în Anglia
Un ansamblu important de astfel de recipiente provine din Taplow, Buckinghamshire, unde în 1883 a fost descoperit un mormânt anglo-saxon deosebit de bogat. Nu mai puțin de patru pahare cu gheare au fost recuperate din acest mormânt. Ele constituie exemple elegante ale acestui tip de sticlărie din Evul Mediu Timpuriu și sunt datate la începutul secolului al VII-lea.
Alte exemplare sunt cunoscute din necropolele de la Mucking (Essex), Buckland de lângă Dover și Great Chesterford (Cambridgeshire), precum și din alte situri anglo-saxone. Descoperirile arheologice arată că exista o multitudine de variante, diferind prin numărul și dispunerea ghearelor, proporțiile recipientului, precum și prin culoarea sticlei.
Producția sticlei în Evul Mediu Timpuriu
Corpul principal al recipientului era realizat prin suflarea sticlei. Elementele plastice caracteristice erau apoi modelate din sticlă fierbinte, aplicate pe corpul paharului și trase pentru a obține forma dorită. Decorul putea fi completat și prin înfășurarea unor fire subțiri de sticlă în jurul recipientului.
Combinarea unui corp din sticlă suflată cu elemente decorative aplicate și fire de sticlă dovedește măiestria deosebită a sticlarilor din acea epocă. Recipientele originale prezintă adesea pereți foarte subțiri, iar fabricarea lor necesita un artizan experimentat.
Anglia anglo-saxonă și perioada Vendel
Datarea acestor pahare se suprapune parțial cu perioada denumită în Scandinavia perioada Vendel (aproximativ între anii 550 și 800 d.Hr.). În Anglia, secolele corespunzătoare sunt atribuite în general perioadei anglo-saxone timpurii.
Ambele regiuni aparțineau unei lumi nord-europene interconectate, în cadrul căreia circulau obiecte, materiale, influențe artistice și forme de reprezentare a statutului social al elitelor. Recipientele luxoase din sticlă puteau fi utilizate la banchete și mese solemne, constituind totodată o expresie vizibilă a statutului social al proprietarilor lor.
