Tradiția de a purta o surcotă peste armură a apărut în timpul cruciadelor. Surcotele ajutau la prevenirea supraîncălzirii, împiedicând soarele să bată direct în armură. În plus, surcotele ofereau o protecție ideală pentru cămașa de zale și, mai târziu, protejau armura de plăci împotriva coroziunii și ruginii. Această surcotă este prevăzută cu o crăpătură, permițând cavalerului să o folosească mai ușor călare. Începând de la sfârșitul secolului al XII-lea, cavalerii purtau în principal surcote lungi. De la mijlocul secolului al XIII-lea, acestea au fost tot mai mult decorate cu blazoane personale și erau purtate, pe lângă cavalerie, uneori și de infanteria din suita acestora. La începutul secolului al XIV-lea au devenit la modă surcotele mai scurte, iar la sfârșitul secolului al XIV-lea au fost înlocuite de jupoane.
Această surcotă are un model în carouri. Este confecționată din bumbac rezistent, cade drept și are crăpături pe lateral începând de la talie pentru un confort sporit la purtare și pentru a putea fi purtată chiar și călare. În față și în spate are crăpături mai scurte. Surcota poate fi fixată cu o centură peste ținuta sau cămașa voastră de zale.
