Acest inel a fost descoperit într-un mormânt de incinerație germanic din secolul al III-lea, la Naustdal, în Norvegia. Inele similare în formă de șarpe din aceeași perioadă au fost descoperite și în alte zone din Scandinavia. Ele subliniază contactul viu dintre lumea nord-germanică și Imperiul Roman. Triburile germanice își trimiteau războinicii să lupte ca auxilia și foederati în armatele romane, existând un comerț intens între cele două regiuni. Acest lucru a dus la o cultură nord-germanică care, pe lângă obiectele sale tradiționale germanice, aprecia și bunurile de lux romane.
Este remarcabil faptul că acest inel a fost rupt în mod intenționat în timpul incinerației. Este posibil ca purtătorul să fi fost un specialist ritualic, comparabil cu ulterioara Völva. Inelul ar fi putut deține o putere magică, motiv pentru care a fost distrus, pentru a se asigura că nu cade în mâini greșite.
Originalul face astăzi parte din Muzeul Istoric Norvegian din Bergen. Inele similare au fost descoperite la Himlingøje și Nordrup în Danemarca. Acest inel este disponibil în mărimile S, M și L.
Șarpele era adesea reprezentat în arta și bijuteriile romane, având rolul de a proteja prosperitatea familiei. În antichitatea greacă și în Epoca Bronzului nordic, șarpele era asociat cu vindecarea. Acest cult al șarpelui, așa cum îl vedem în cultura romană, își are poate originile în Macedonia, unde se credea că șarpele este un simbol al fertilității. Din acest motiv, femeile purtau cu drag bijuterii în formă de șarpe.
